Icoana Străpungătoare A Înfricoșătoarei Taine A Împărtășirii Cu Trupul Și Sângele Domnului Nostru Iisus Hristos

Icoana Impartasanie

 

“Trebuie să facem un efort ascetic în numele lui Hristos ca răspuns la actul de cultură realizat în numele fiinţei europene dezintegrate şi decăzute, în numele ateismului, civilizaţiei sau al lui antihrist (…) Cuvântul de ordine care ar trebui auzit astăzi în cadrul Bisericii este acesta: să revenim la asceţii hristofori şi la Sfinţii Părinţi! Să practicăm şi noi nevoinţa şi virtuţile Sfinţilor Părinţi!“.

“Blândule şi bunule Doamne, linişteşte-mi sufletul meu tulburat!”

Sf. Iustin Popovici

SFANTUL IUSTIN DE LA CELIE

Nimic nu pot, nimic nu am, nimic nu sunt… fără Dumnezeu!

Prin anii 1991-1993, pe când eram student la o facultate de profil tehnic în care nu mă regăseam deloc şi când, adesea, viaţa părea de nesuportat, îmi spuneam, aproape zilnic, la trezirea din somn: “Nimic nu pot, nimic nu am, nimic nu sunt!” Și ziua devenea suportabilă… Puteam trăi doar ştiind că, oricum, nu am nimic de pierdut.

De mulţi ani încoace, în miez de noapte, îmi tot spun: “Nimic nu pot, nimic nu am, nimic nu sunt… fără Dumnezeu!” Și noaptea devine incandescentă… Sunt viu fiind cu Domnul şi nu am decât de câştigat; chiar şi dacă pierd totul.

sursa http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/file-din-jurnalul-lui-2014-tot-despre-hristos

Cuvinte De Folos Ale Sfantului Ambrozie De La Optina

Sf. Ambrozie de la Optina Despre Necazuri Si Incercari

__staret-ambrosie_optino1Nadajduiti in Domnul si cu taria puterii Lui, amintindu-va cuvintele Psalmistului: Domnul da tarie poporului Sau, Domnul binecuvanteaza poporul Sau cu pace. Si iara-si: pace multa peste cei ce iubesc legea Ta si nu se lasa ispititi. Este adevarat ca si oamenii lui Dumnezeu si cei ce se prefac ca iubesc legea lui Dumnezeu nu pot sa scape de un anumit zbucium si zdruncin sufletesc din cauza imprejurarilor in care traiesc,conjugate cu multe neplaceri pe care le intampina. De aceea, pentru ca noi sa stim aceste lucruri si sa ne intarim, oamenii lui Dumnezeu ne-au lasat in Scriptura urmtoarele marturii: trecandu-ne prin foc si apa, ne-a dus pe noi la loc de odihna. De grele si crude dureri, focul ardea inlauntrul lor, iar dinafara precum apa curgeau tot felul de neplaceri si necazuri. Cu apa se curata orice necuratie, iar cu focul se curata aurul. Despre sfinti este scris: ca pe aur in foc i-a ispitit si ca pe o jertfa cu mult rod i-a primit.

Fara ajutorul lui Dumnezeu omul nu este mai mult decat iarba. Iar cu ajutorul lui Dumnezeu, un singur om lupta, ca si proorocul Ilie, impotriva unui popor intreg.

Sf. Ambrozie de la Optina Despre Necazurile Venite De La Persoanele Apropiate

optina-Sf. ambrozieIarta-ma ca nu am putut sa iti raspund prea curand la ultima ta scrisoare, in care imi scrii despre conflictul neasteptat cu sora care, probabil, iti era cea mai apropiata. Nu se spune degeaba in Scriptura: Si cei de aproape ai mei departe au stat. Si fara Scriptura experienta ne arata ca jignirea iubirii de sine chiar si pe cei mai apropiati ii duce departe. Ce-i de facut? Noi toti avem o neputinta, dorinta de a avea totdeauna dreptate si dorinta acestei nevinovatii ii supara si pe altii si ii face pe oameni vinovati in fata scaunlui de judecata al lui Dumnezeu, deoarece, asa cum spune Sfantul Issac Sirul, indreptatirea de de sine nu este permisa in Evanghelie, ci acolo se spune clar si direct: Iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-l si pe celalalt. Fundamentandu-se pe poruncile Evangheliei, toti sfintii si parintii purtatori de duh afirma intr-un glas ca, pentru toata ispita, biruinta sta in smerenie si rabdare. Ne smerim si ne silim sa rabdam si noi si dobandim liniste pentru sufletele noastre, dupa povata Domnului care zice: Invatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima si veti dobandi liniste sufletelor voastre. Aminteste-ti si cuvintele de fericita amintire ale parintelui egumen Antonie, pe care ti le-a spus candva: “Cat timp ne aflam pe pamant, nicaieri nu vom putea petrece fara necazuri, chiar daca ne-am catara in nori, nici acolo nu vom scapa de necazuri, asa cum Insusi Domnul marturiseste: In lume necazuri veti avea. Dar, indrazniti, Eu am biruit lumea.” Acestea ne arata ca noi nu trebuie sa deznadajduim in necazuri, ci sa nadajduim in ajutorul lui Dumnezeu, pe care trebuie sa il cerem de la Dansul. Tinete-te de sfatul lui Varasanufie cel Mare: “Semerindu-te si lasand voia ta in urma, in fiecare loc vei dobandi liniste”.

Alte Cuvinte De Folos Ale Parintelui Sfant Si Iubit Ambrozie De La Optina

“A trăi înseamnă să nu fii mâhnit, să nu judeci pe nimeni, să nu superi pe nimeni şi cu toţii să fii respectuos. Pentru mireni (creştinii din lume), rădăcina tuturor relelor este iubirea de argint, iar pentru călugări – iubirea de sine.”

“Tristeţea vine din îngâmfare şi de la diavol. Vine din îngâmfare când nu ni se face voia, când ceilalţi nu vorbesc despre noi aşa cum am vrea şi, de asemenea, vine din râvna de a depune eforturi peste puterile noastre.”

“Neliniştea sufletească este simptomul mândriei ascunse şi demonstrează lipsa de experienţă şi de pricepere a omului. Înţelepciunea duhovnicească se câştigă prin smerenie, frica de Dumnezeu, menţinerea conştiinţei curate şi a răbdării în necazuri. Casa sufletului este răbdarea, hrana sufletului este smerenia. Când în casă nu se găseşte hrană, atunci sufletul iese afară, adică din răbdare. Pe vechii creştini, vrăjmaşul îi ispitea prin chinuri, iar pe cei de azi, prin boli şi gânduri.”

“Cuvântul nu e ca vrabia: zboară, dar nu poţi să-l prinzi. Foarte des, din cauza cuvintelor nesocotite, se întâmplă mai multe necazuri decât din cauza faptelor. De aceea este numit omul cuvântător, ca să pronunţe numai cuvintele gândite şi chibzuite.“ „Fiţi dar înţelepţi ca şerpii (Matei 10, 16). şarpele când trebuie să-şi schimbe vechea piele cu cea nouă, caută un loc îngust şi ferit de ochii lumii, care i se pare potrivit şi astfel îşi lasă pielea dinainte. Aşa şi omul care doreşte să-şi scoată şubrezeala (omul vechi) trebuie să meargă pe calea îngustă a împlinirii poruncilor Evangheliei.”

“Nu analiza faptele oamenilor, nu judeca şi nu spune: „De ce e aşa, pentru ce e aceasta?“ Mai bine spune în sinea ta: „Dar ce treabă am eu cu ei? Nu eu trebuie să răspund pentru ei la Înfricoşătoarea Judecată a Lui Dumnezeu“. Îndepărtează-ţi fiecare gând de la judecarea faptelor oamenilor şi roagă-te cu sârguinţă Lui Dumnezeu, ca El singur să te ajute în acest lucru. Deoarece fără ajutorul Lui Dumnezeu, noi nu putem face nimic bun, după cum Domnul Însuşi ne spune: „Fără de Mine nu puteţi face nimic“. Păzeşte-te de neîncredere ca de foc, pentru că vrăjmaşul aşa îi prinde pe oameni în plasa lui şi se străduieşte să prezinte totul în chip denaturat: ce e alb în negru şi ce e negru în alb, aşa cum a procedat şi cu strămoşii Adam şi Eva în rai.”

Mâine nu mai este ziua ta

Mâine nu mai este ziua ta

Am fost lângă Părintele Paisie înainte de a se muta la Domnul; era cu adevărat un om cu viaţă sfântă. L-am apucat cu amândouă mâinile şi i-am zis:
„Părinte Paisie, daţi-mi un sfat. Cine ştie dacă mai pot veni, poate până mâine nu mai ajung, vreau să-mi daţi un sfat”.
Şi mi-a spus un sfat comun, dar care spune foarte multe:
„Părinte Ioanichie, ce poţi face astăzi, nu amâna pe mâine, că nu ştii dacă ziua de mâine mai ajungi cu viaţă. Ce poţi să faci bun astăzi, astăzi să faci. Ai un ceas de rugat, roagă-te acum. Ai un ceas să citeşti o catismă, citeşte-o acum, mâine nu mai ştii, că nu e ziua ta. Poţi să citeşti astăzi o carte sfântă, să dai viaţă la un suflet, să te duci la un bolnav, să mângâi un om deznădăjduit, acuma fa-o. Mâine nu mai este ziua ta.”

Pr. Paisie Olaru

Undeva la un spital

“Undeva la un spital stau scrise, intiparite in zid de catre un bolnav, aceste cuvinte: “Doamne, vedeam si visam in tineretea mea si ceream lui Dumnezeu putere ca sa ma realizez si sa am succes, reusita, dar Dumnezeu m-a lasat in slabiciune. De ce? Ca sa invat smerit si sa-L ascult pe El, sa vad ca puterea e de la El. Ma vedeam in stare sa fac lucruri mari, cucerind lumea si m-am trezit deodata bolnav si infirm, ca sa fac nu lucruri mari, ci lucruri bune. Ma vedeam in bogatie sa fiu fericit, si iata-ma sarac, ca sa fiu nu bogat, ci intelept. Voiam maretie, sa am slava oamenilor si am cazut in slabiciune, ca sa ma impartasesc de voia lui Dumnezeu, de slava Lui. Ma vedeam in tinerete cu o fiinta bogata langa mine si nu mi-a fost asa; in schimb deodata inima mea s-a deschis catre intreaga lume – si catre cei bogati si catre cei saraci; si catre cei mari si catre cei mici. Ma vedeam asa, in stralucirea acestei lumi, si am inteles ca stralucirea vine din launtru, nu din afara. Si atunci, rugaciunile mele erau din adanc, adanc la care eu nu cugetam. Acel dar mi l-a dat Dumnezeu, si anume de a fi in lumina” – in lumina Ta, Doamne, Tu care ai spus: “Eu sunt Lumina lumii. Cel ce vine dupa Mine nu va umbla intru intuneric, ci va avea lumina vietii”. Amin.

Parintele Constantin Galeriu