Despre Familie Si Argumente Contra

Paradoxul adevarului absolut la care unii au ajuns, este ca adevarul este relativ si personal. Deci acesta este adevarul “absolut”…. 🙂

Acest lucru este adevarat pentru unii. Pentru unii, pentru o turma mica, adevarul este Unul. Il cunosc. Il stiu. Il gusta. Il mananca. Il respira.

Ironic este cum pentru acest “adevar relativ si absolut al iubirismului de orice” suntem pregatiti sa taiem capul aproapelui. Caci aruncand vorbe taioase asta facem.

Este iar foarte ironic, cum acesti oameni inteligenti, “cunoscatori deschisi la minte”, ai psihologiei individului, maselor si inimii folosesc sintagme precum (culese de la persoane diferite de pe facebook):

  • “oameni prizonieri ai unor tipare mentale si prejudecati care nu-i lasa sa vada diversitatea”

  • “Mi se pare incredibil cum unii tin sa le impuna altora cum sa-si traiasca viata.”

  • “era fix genul de credincios pentru care era foarte importanta impunerea propriei credinte asupra celorlalti”

Cred ca sunt suficiente citatele caci sunt… tipare! Le gasim peste tot. Si avem mai mult tipare dar ne vom ocupa de acestea, caci momentan nu stiu cum acest “sistem deschis de gandire” nu-si observa INCHIDEREA.

In caz ca nu s-au observat tiparele, le subliniez:
– “prejudecati”
– “impunere”
– “diversitate”
– “tipare mentale”

Nu cred ca mai are sens sa vorbesc de restul “nu au mintea deschisa”, “ne duc in evul mediu”, “live and let live”, “cele 1500 de specii de animale cu comportament homosexual” etc.

Observ o “plaja de argumente” care sunt la vedere.

Ma intreb de cauzele care nu sunt la vedere…

“Caci suntem suma medie a celor mai apropiate 5 persoane din viata noastra” cat si suma “a ceea ce consumam – informatie, patimi, virtuti, cuvinte, imagini, sunete etc.”

Dar de ce sa ma exprim eu, cand in Evanghelie este deja scris acest lucru:

Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească.

Aviz celor care au argumente de genul. Cautati “radacina adanca a cauzei”. Ba mai mult as vrea mai reamintesc ce a spus Virgiliu Gheorghe: “un consumator de pornografie nu va apara familia”.

Se poate extrapola aceasta fraza? Bineinteles ca da, si o sa-i las pe cei in cauza sa caute lumina, astfel incat sa-si gaseasca singuri motivatia de ce nu apara familia…

Acum, ma voi intoarce un pic asupra acestor argumente. Desi pentru niste oameni inteligenti, cu abilitati tehnice si cunostiinte psihologice chiar ma intreb de ce este necesar sa discutam astfel de “argumente”? Poate pentru ca:

18. Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.
19. Căci scris este: “Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o”.

ARGUMENTUL 1: Prejudecati

A) A pre-judeca, inseamna a nu judeca ci a veni cu o parere pre-conceputa, o parere luata nu din experienta proprie ci implementata cumva in mintea ta.

Este prejudecata gresita? Cred ca depinde de context.

Este gresit pentru copil sa-l creada pe parinte cand ii spune STOP NU BAGA MANA IN FOC CA TE ARZI? Nu! Ba bine face copilul ca-l asculta pe parinte si crede in ce i se spune. In acest caz prejudecata este credinta in parinte! Este ascultare. Si cauza acestei ascultari a copilului, este VIATA! Copilul nu se arde, se fereste, ramane sanatos!

Daca ar avea mintea deschisa, sau nu ar asculta ce s-ar intampla cu el? Adam nu a ascultat porunca – a mancat, a cazut si a murit, moartea intrand in om.

Adam s-a crezut in mintea sa? Sau in mintea ispitita de ganduri (dialogul cu Evei cu diavolul)?

Referitor la pacatele trupesti Biblia si Evanghelia sunt clare.
Crestinul crede in Dumnezeu, pe care-l numeste si-l cheama zi de zi in rugaciunea Domneasca “Tatal nostru”…

Este firesc, ca si copilul sa asculte de parinte…

B) Prejudecata poate imbraca si alte forme, mai mult sau mai putin traite dintr-o constiinta vie. Dar de ce prejudecam pe altii ca ar avea prejudecati? Oare chiar toti oamenii care nu sunt de acord cu punctul de vedere “progresist” au prejudecati? Oare nici unul nu a trecut “cauza pentru care adera” printr-un filtru de gandire, de credinta, de opinie si studiu?

Ironic, sa presupui acest lucru este defapt o PREJUDECATA!

Adevarul nostru ca altii “prejudeca” este cumva adevarat, iar al altora este mincinos – caci ei se inseala, caci prejudeca si nu noi… Vedeti dragilor unde va aflati cu aceasta logica?

Mergeti si discutati fata catre fata – nu in posturi virtuale – traiti si impartasiti-va de diversitatea celor pe care-i acuzati ca prejudeca, si dupa mai vedem.

Dar mare atentie la propriile filtre… de unde vin ele? Oare de razboiul cultural ati auzit? Sau aveti un “filtru de protectie” care va spune “ca asa ceva nu exista”?

Stiu… razboiul este viclean.. de aceea ne si rugam… “si ne izbaveste de cel viclean”…

Dar sa trecem mai departe…

ARGUMENTUL 2: CAUTA SA IMPUNA

Imi pare rau, noi nu am iesit cu batele si nici cu urletele in vreo piata. S-a exercitat un drept constitutional, in cel mai precar mod cu putinta de promovare. Coalitia pentru familie si promotorii ei nu au mii de likeuri si followuri si nu tin sedinte cu zeci si sute de alti “influenceri” astfel incat sa propage “un virus mental”.

Ce s-a intamplat, s-a intamplat intr-un mod smerit si anevoios, coordonat de pesoane cu un mare handicap fata de noi tinerii cu mari abilitati de tehnice si de “comunicare”.

Exercitarea dreptului democratic acesta este. Guvernul impune legi. Parlamentul impune legii. Unii impun idei, altii si-au exercitat democratic dreptul la opinie, cu scopul de a proteja familia.

Familia romaneasca pentru care atatia martiri crestini si-au varsat sangele pentru acest pamant romanesc, pe care unii il iau in deradere.

Cum o fi fost pentru Sfantul Voievod Constantin Brancoveanu sa-si vada fii decapitati?

Iata, aceasta este “impunerea crestineasca” pe care voi o blamati – eu in asta cred, asta marturisesc, si daca nu-ti convine decapiteaza-ma, dar eu de credinta mea nu ma lepad.

Nimeni nu a venit cu bate, cu topoare, cu acuze sau cu linsari publice – cum de atlfel fac ceilalti din “cealalta tabara”…

ARGUMENTUL 3: SE IUBESC

Pentru a veni cu un astfel de argument ar trebui sa stii ce este iubirea. Si iertat sa fiu, dar fie ca am iubit sau nu am iubit, nu voi stii ce este iubirea adevarata, caci iubirea este Una. Si definitia ei, pecetluita cu sange Dumnezeiesc si apostolicesc este:

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel. Capit 13.

Cine poate sa spuna, dintre noi cei care scriem si vorbim ca avem aceasta dragoste?

Nu ne aprindem? Sunte binevoitori in toate? Nu cautam pe ale noastre? Nu gandim raul? Ba mai mult…

12. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
13. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.

Dar revenind la argument… Si hotii iubesc sa fure, si drogatii iubesc sa se drogheze, si diversi oameni iubesc diverse activitati respinse de societate prin legea juridica sau si prin morala. Acest argument, al “iubirii” (bolnave de altfel conform invataturii Evanghelice dar si finelor marturii pastristice – citit Sfintii Parinti despre bolile sufletului) nu poate sta in picioare mai ales cand vine vorba de “a acapara cultural” o institutie religioasa si de a subjuga niste copiii nevinovati (prin rapire – asa zisa infiere). Ba mai mult, statistic dar si declarativ – se observa ca NU SE CASATORESC ! Studiati, studiati si iar studiati.

http://www.activenews.ro/externe/Legalizarea-uniunilor-intre-persoane-de-acelasi-sex-o-diversiune-Homosexualii-din-Italia-NU-sunt-interesati-de-casatorii-ci-sa-adopte-copii.-Cifrele-care-dovedesc-scopul-real-al-activistilor-LGBT-subminarea-familiei-traditionale-143201

Argumentul “diversitate” + “cele 1500 de specii de animale cu comportament homosexual”

Nu o sa amintesc de vorba romaneasca, dintre sula si prefectura. Oare nu observati voi mai bine tiparele si legaturile ilogice, si non-cauzale pe care diverse propagande reusesc sa vi le implementeze? Precum
“Biserica vs Spitale” ?

1. Si criminalii sunt diversi, si violatorii sunt diversi. Ii iubim unii, ii uram altii, dar si unii si altii ii lasam sa se inmulteasca si sa ne impuna modul de comportament? Stiind ca ceea ce vedem, putem si deveni fie ca ne place acum fie ca nu?

2. 1500 de animale – tocmai citeam ca in natura exista sexul canibal, cand femela dupa imperechere il mananca pe mascul. De ce sa nu imitam si noi oamenii acest lucru, doar ne iubim, este in natura…
https://en.wikipedia.org/wiki/Mantis

Se observa sper ca acestea nu sunt argumente pentru niste minti luminate ale mileniului informatiei!

Alte “argumente”

– “Dictatura majoritatii”: Hai sa fim seriosi. Tiranii erau majoritari cand isi dictau si isi impuneau dorintele in imperiu?

– Argumentul “tipare mentale”: Cunoastem, unii oameni au ramas in tipare mentale, altii nu… cum deja am vazut mai sus. Toti operam dupa tipare mentale – fericiti cei care stiu sa si le aleaga constient, sa lupte pentru ele, si nu sa accepte vreo impunere de la vreo “forta straina”.

Intr-un Razboi Cei Puternici Sunt Datori Sa Apere Pe Cei Slabi

Saracinii au zis: “Dacă Hristos este Dumnezeul vostru, apoi pentru ce nu faceţi precum vă porunceşte Acela? Căci vă porun-ceşte să vă rugaţi pentru vrăjmaşi, să faceţi bine celor ce vă urăsc şi vă prigonesc pe voi, să întoarceţi faţa celor ce vă bat… Dar voi nu faceţi aşa, ci faceţi cele potrivnice, pentru că asupra celor ce vă fac vouă unele ca acestea, vă ascuţiţi armele şi îi ucideţi în război”.

Fericitul Constantin a zis: “Dacă în vreo lege vor fi scrise două porunci şi se vor da oamenilor să le împlinească, care va fi omul cel mai adevărat păzitor de lege? Cel ce a săvîrşit numai o poruncă? Sau cel ce le îndeplineşte pe amîndouă?” Răspuns-au saracinii: “Este mai bun acela care îndeplineşte amîndouă poruncile”. Zis-a filosoful: “Hristos-Dumnezeul nostru, Cel ce ne-a poruncit să ne rugăm şi să facem bine celor ce ne fac strîmbătate, Acela a zis şi aceasta: “Nimeni nu poate să arate în viaţă o mai mare dragoste, decît acela ce-şi pune sufletul pentru prieteni. Deci, noi răbdăm toate primejdiile cele ce ni se fac nouă; iar în cele de obşte ne apărăm unul pe altul, punîndu-ne sufletele noastre, ca nu cumva voi, supunînd pe fraţii noştri, să-i robiţi împreună cu trupu-rile şi sufletele lor, silindu-i la fapte rele şi potrivnice lui Dumnezeu”.
Din vietile sfintilor: Sf. Chiril

“URA CRESTINA”

Nu demult, am invatat de la o batrana din Bogaltin ce este crestinismul. Schitul unde ma aflu este mic si, la sarbatori, daca se aduna cate 30-40 de oameni la slujba. In timp ce parintele marturisea, femeia aceasta m-a prins de-o parte si mi-a zis ca vrea sa ma intrebe ceva. Zice: “Parince, as vre sa va intreb ceva, da’ numa’ daca se poate. Vad ca ziceti frumos la predica si cititi prin carti. Oare n-ati gasit nicaieri scris pentru ceea ce va intreb eu…” Credeam ca vrea sa ma intrebe ceva pentru ea, pentru ca nu stie sa citeasca.

Ea insa a continuat, incepand sa lacrameze: “Parince, este la noi in sat un om care si-o omorat socru’, s-o stat 12 ani in puscarie. El nu vine la biserica, ca se rusineaza. Odata numai o venit, si s-o uitat asa, si s-o dus. Oare n-o fi si pentru el iertare? N-ar putea oare Dumnezeu sa faca cumva sa-l ierte? Ca eu asa ma gandesc pentru el, ca poate este iertare”. Femeia aceasta, care nu stia nici macar vreo pilda din vietile Sfintilor, lacrama cand imi spunea acestea, de parca ar fi vrut sa zica: “Poate ca Dumnezeu il iarta, ca eu, daca as avea puterea Lui, l-as ierta”.

Aceasta este splendoarea sufletului omenesc, care din fire este crestin.Femeia aceasta nu a fost instruita de nimeni, dar in ea a rabufnit suma intregii invataturi pe care a adus-o Hristos. Aceasta nu este doar o invatatura, ci este totodata si cea mai mare putere pe care a dat-o Hristos oamenilor: puterea de a ierta pacatele.

De la aceasta femeie am inteles in ce consta setea omului de a se asemana cu Dumnezeu. A fi ca Dumnezeu inseamna a ierta pacatele. Toata puterea lui Dumnezeu poate fi rezumata la aceasta. Femeia aceasta nu doar ca nu-l judeca si nu numai ca l-a iertat, ea intuia ca trebuie sa existe si o cale de a-l izbavi pe acela de pacate. Daca ar trebui sa spun ce este cresti-nismul numai intr-o singura propozitie, as spune: “Crestinismul este nevoia teribila de a ierta pacatele altora”.

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iubirea-aproapelui/11317-sfintii-prietenii-prostituatelor

 

 

Advertisements

Pregatirea Pentru Ceasul Mortii

PREGATIREA PENTRU CEASUL MORTII. Cum se poate invata… a muri?

Trezește-te

Prins ca într-un vis, o vrajă trupească.
Mă seacă cu năluciri ce-mi fac suflul ca de iască,
Mintea cade întru întuneric,
Și iar mă comport ca un nemernic!

O moarte! Ce dis de dimineață mă trezeai,
În stări de minunată candoare,
Ochii deschideam spre cer și soare.
Semnul crucii. Slavoslovire. Spre lupte mă duceai!

Dar iată moarte, ai fugit!
Și aducerea-mi aminte, s-a pitit!
Tu, ce mă îmboldeai spre Viață,
Te-ai ascuns un pic de a mea față!

Și vai mie, fără aducere-mi aminte de moarte,
Am uitat de Viață,
De rugăciune și de nevoință!
Și mă bălăcesc ca porcul, întru a doua moarte!

Trezește-te suflet uituc,
Suflete-mi adormit
Ieși din bezna păcatului
Și pururi rugi înalță Împăratului!

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 20.6

Fericit şi sfânt este cel ce are parte de învierea cea dintâi. Peste aceştia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El mii de ani.

Dragostea Care Închide Gura, Propria-ți Gură

Mă rog ca Domnul să vă dăruiască dragoste curată, care închide gura celui care o are şi nu-i dă voie să se prăbuşească în prăpastia osândirii, a grăirii-împotrivă, a clevetirii, a minciunii, a făţărniciei si a altor nenumărate rele pe care le naşte, prin limbă, lipsa acestei dragoste curate după Dumnezeu.

(din: Arhim. Efrem Filotheitul, “Poveţe părinteşti”, Editura Evanghelismos, 2015)

Zi De Naștere

O, zi de naștere, pentru prunci bucurie,
Pentru bătrâni zi de tânguire,
Pentru prichindei primăveri frumoase,
Pentru vârstnici ierni geroase!

O, zi de naștere, pentru mame durere
Pentru nou-născuți plânsete și tremure
Zi, în care te simți special,
Zi, în care vei face poate vreun bal.

Dar vai, va veni O zi de naștere specială,
Poate cu tremure și vaiere
De nu o vei pregăti cu sudoare!
Sau poate va veni ca o boare ,
Când vei adormi… și pe neștiute,
Îngeri te vor lua la Cer să dai socoteală.

Ce vei spune atunci în fața dreptului Judecător?
Ce ai făcut cu al primăverilor dulce avânt învietor?
Ai sădit sau nu ai sădit, bucurie și lacrimi ghiocei,
Astfel încât suflul să-ți fie una cu a celor mititei?

Așa că ia aminte,
Nu te lăsa dus de cei făr-de-minte.
Cu frică și cutremur strigă-L pe Hristos
O viață întreagă, de la zi la Zi, căci va fi cu folos!

Dedicație:

Iată, azi ai zâmbetul curat
A trei primăveri în cate te-ai cuminecat
Cu Cel mai presus decât Ceriurile, Fiul Celui Preaînalt
Pogorât în lume și de Preacurata în brațe purtat.

Este Biblia O Ideologie?

Mi s-a aruncat replica cum că Biblia ar fi tot o ideologie. La momentul respectiv am spus că omul conform lui Dostoievski este purtător de idee și bineînțeles are liberul arbitru să aleagă ce idee poartă: Adevărul sau minciuna.

Dar aș mai completa că Biblia este insuflată de către Duhul Sfânt și acolo găsim cuvintele Vieții.

În poruncile evanghelice, ni se descoperă Dumnezeu precum este (Sfântul Părinte Sofronie Saharov). Iar viața creștină nu este o ideologie ci este o comuniune cu Dumnezeu prin Tainele Bisericii Orotdoxe.

Cum părinții biologici nu sunt o ideologie, ci sunt persoane de a căror taină te bucuri, fie că-i vezi față către față, fie că le dai un telefon, le scrii un email sau doar te gândești la ei deși te afli plecat peste mări și țări, astfel și relația noastră cu Dumnezeu nu este o ideologie: ci o raportare vie și reală față de Cel ce Este, Dumnezeu nostrul, Sfânta Treime, Domnul Nostru Iisus Hristos.

Au Tatăl Nostru cel Ceresc nu este mai real ca părinții noștri pământești? Nu Dumnezeu a făcut totul? Deci cum să fie ideologie?

În greșeala ideologiei, a ideilor mentale, seci și moraliste consider că au căzut sectele, fanaticii, habotnicii și cei care doar tipicul îl văd și “împlinesc” cu „sârguință” vorba cuviosului părinte Arsenie Papacioc „tipic, tipic și la inimă nimic”.

Deci aviz celor care cred că Ortodoxia (dreapta slăvire) este un cod de maniere, un cod moral, civil sau penal. Nu, ci este trăire vie și drum către Adevăr având ca țel mântuirea – îndumnezeirea, împreună trăirea cu Hristos – nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine(Gal 2:20).

Relația noastră vie și personală cu Dumnezeu nu este o ideologie – ci este trăire vie, iar la ea se ajunge prin strădania împlinirii poruncilor Evanghelice cu viață în comuninune cu Sfânta Biserica (al cărui Cap este Însuși Hristos) și participarea la cele 7 taine.

Să nu cădem în închipuiri deșarte (ca alte secte care vorbesc în limbi sau au „relații” cu îngeri – adică demoni) dar nici să nu uităm, că Domnul nostru nu lasă fără de răspuns pe cei ce I se roagă în Duh și Adevăr.

Să ținem de Biserică, să ținem de Spovedanie, de Împărtășanie, de ascultare față de părintele Duhovnic, de Sfânta Liturghie, de rugăciune și studiul Sfinților Părinți și atunci nu vom mai fi „consumatori de ortodoxie ci trăitori de ortodoxie” (Pr. Calistrat)