Lărgiți Inimile Voastre

Când nălucirea materiei o port.
Sunt “viu” lumii, dar Vieții îs mort.
Uit ca un ticălos de Dumnezeu.
Și sufletu-mi moare-n mormântul lui “eu”.

Mă îngustez de egoism,
Și mă îngrădesc cu despotism,
Nu-mi pasă că cineva e flămând,
Nu vărs o lacrimă pentru un copil plăpând.

Prunci fără apărare sunt în pântece uciși,
Copii nevinovați sunt decapitați!
Tineri feciorelnici și curați,
De filosofii idolești și păgâne sunt poluați!

Picior peste picior stau
Și cu degetul pe ecran tot dau și dau.
Navighez pe Internet
Viața-mi e banchet!

Frații mei după pâine-n lume au fugit,
În loc de lapte și miere, fiere au primit.
Se întorc bolnavi și obidiți acasă
Viața și-au chletuit, dar se mândresc cu o nouă casă.

Colo-n colț, bunicul de frig moare,
Iar “noul-om” îl scuipă că nu e pozitiv ca un soare.
Vinerea neagră a venit,
Care pe care se omoară pe vreo reducere de țintit!

Pe strămoși îi lăsam fără pomenire,
Nu am găsit la ofertă, vreo lumânare.
Deși la loz în plic salariul mi-am amanetat,
Doar, doar vor pica bani de vreun dulce rahat!

Când ultimul șpriț îmi caut,
Spitalele sunt pline.
Mustesc de suferințe și sânge ca un ciorchine.
Zdrobiți sunt copii, mame și ologi!

Colo-n munte, în deal, la șes, la mare, obuzele cad ca un fald.
Dar eu de milă-mi plâng, mă împopoțonesc și dănțuiesc.
Nu vreau să știu că defapt, calc pe sângele încă cald.
Vai mie! Cu pasu-mi ușuratec, oase nevinovate trosnesc.

Materie nălucitoare,
Piei din a mea minte!
Lasă-mă să mă trezvesc,
Căci ești pururea muritoare!

Lasă-mi să-mi aduc aminte,
Că am un suflet nemuritor !
Ce veșnic se va chinui,
Dacă egoismului, nu-i voi muri.

Lărgește a mea inimă, Doamne.
Dă-mi răbdare și întristare
Pentru păcatele mele de oroare,
Pentru fratele aflat în-nșelare.

Nu mândrie și egoism măreț,
Nu judecată și dispreț.
Ci grabnic să zic: “am iertat, am uitat!”
Cu cei ce mi-au greșit, m-am împăcat.

Dă-mi lacrimi, ale pocăinței roade.
Dă-mi curată rugăciune, nu cuvinte fade.
Plâns, să-mi spăl orice spurcăciune.
Smerenie, să mă izbăvească de veșnicul tăciune.

Primește-Mă la spovedanie,
Ție să mă mărturisesc. Oh! Ce Taină Vie !
Dă-mi a asculta a duhovnicul sfat,
Să mă păstrez de acolo curat.

Vino Doamne Iisuse și dă-mi a Te iubi.
În inimă și în tot, Cuvântul Tău a-l păzi.
Alungă tâlharii din peșteră și fă-o-ncăpătoare
Fă-o biserică pentru Tatăl și Duhul Sfânt sălășuitoare.

Advertisements