Scrisoare

Scrisoare
de Vasile Posteucă

Nu-mi plânge mamă, somnul din pământ
Eu nu mai sânt în groapă şi sicriu,
M-am ridicat şi m-am făcut cuvânt.
Şi sânt mai viu de atuncia, mult mai viu,
Am vrut să ard de-a pururi şi să fiu.

Nu plange mamă, amintirea mea.
Eu nu stiu să fi fost vreodată mort.
Eu iţi zâmbesc în fiecare stea,
Şi trec cu Dunarea din port in port,
Ca două faruri, pentru o vreme rea.

Nu plânge mama. Eu am înviat,
Şi sânt de atunci parcă, mult mai eu.
Poţi să le spui la toţi, din sat în sat,
Că m-am năimit la bunul Dumnezeu.
Să-I spun povesti şi versuri, pe înserat.

În drumul nostru greu, din vamă-n vamă,
Din om în om, pământuri şi popoare,
Eu toate celea le ţiu în seamă.
Şi scriu cântări şi basme de cicoare
Şi toate-s bune… nu mai plânge mamă.