“Scurtarea Bobotezei”… In Unele Parohii

Cu multa durere si mahnire in suflet scriu acest text. Am constatat ca de cativa ani in unele parohii, Boboteaza s-a “scurtat”!

In sensul ca se sfinteste aghiasma mare doar de Vecernia din 5 ianuarie cand sunt stropiti si putinii participanti iar pe urma in data de 6 ianuarie nu se mai sfinteste apa si nu se mai stropesc participantii la Sfanta Litughie.

Din fericire la manstiri vad/sper ca inca se pastreaza acest obicei – si in principal ma refer la Sfanta Manastire Sfanta Treime Radu-Voda, dar si la Patriarhie.

Nu pot sa inteleg ce este in mintea si sufletul preotilor slujitori de parohii, care renunta la slujba de Sfintire a Aghiasmei Mari si a ritualului de stropire a credinciosilor.

In Iordan Te-ai botezat Doamne, iar noi din comoditate, din lipsa de iubire si ravna iti scurtam si-ti taiem toate slujbele invocand diverse motive:
“daca am facut Aghiasm Mare de vecernie acum am prea multa”.

Si tot asa… iata deci cum tinem predici ipocrite: “sa pastram credinta strabunilor, in timp ce scurtam traditia, ritualul, bucuria slujbelor, simplificandu-le, reducandu-le, micsorandu-le”.

Cred ca Harul Domnului este deplin acolo, si in preotii care fac asa ceva si in slujbe dar cine este sa-l “fure” si sa-l culeaga daca el nu-ti este transmis printr-o vie credinta si traire?

Tare-mi e ca fara nici o presiune din partea fortelor ateiste, materialiste, new-age, seculare – diabolice – singuri ne facem morminte frumos varuite dar pe interior putrezite.

Sa ne dea Domnul ravna mucenicilor si marilor Sfinti in acest ajun de Boboteaza.

Te-ai nascut din popor, dar tu ai ales sa te faci Preot

Raspunsul preotilor la nemultumirea poporului este ca poporul a nascut preotul, ca ei tot din popor s-au nascut. Asa este.

Perfect adevarat. Dar consider ca aceasta este doar o parte de adevar. O parte a monezii.

Mai este si alegerea ta ca persoana, si cheamarea de la Dumnezeu – daca a fost vreo chemare.

Si talantul lui Dumnezeu, daca exista vreun talant.

Deci nu poporul te-a luat si te-a pus acolo. Ci alegerea ta in cele din urma – libertatea ta.

Iar in libertatea ta, ai dreptul ca atunci cand ti-ai ales o astfel de vocatie, sa ti-o indeplinesti pana la capat cu maxim sarguinta.

Ce spun Sfintii Parinti? Fa-ti cat de bine poti treaba acolo unde esti pus.

Esti taximetrist? Fii cel mai bun taximetrist.
Esti doctor? Fii cel mai bun doctor pe cat poti.
Esti programator? Fii cel mai bun programator pe cat poti.

Si atunci oare, esti preot? fii cel mai bun preot care poti sa fii.

Atunci toti ne-am ascunde dupa un bat, si am putea spune:

– poporul m-a facut – poporul nu da medici buni
– poporul m-a facut – poporul da taximestristi spagari
– poporul m-a facut – poporul da programatori neseriosi

In cele din urma este alegerea proprie a fiecarei persoane. Caci asa vom da toti vina unii pe altii, repetand pacatul Adamic – fapt pentru care omul a fost si alungat din Rai.
Fapt iresponsabil, pentru care nici o pocainta si/sau o spovedanie nu este primita atata timp cat tu nu-ti asumi propriile fapte.
Sa stam cu luare aminte. Sa predicam ceea ce suntem, si sa predicam devenind ceea ce Dumnezeu cere de la noi, vorbind doar de la Duhul Sfant.
Pana atunci, mai bine tacem si ne privim propriile greseli.
Iar daca intalnesti un preot “rau” pana atunci si noi trebuie sa intelegem ca Domnul ni l-a pus in cale nu pentru ca poprul e asa, ci pentru pacatele noastre caci asta meritam.
Asta meritam pentru pacatele noastre. Caci preotii buni si Sfintii nu s-au stins si nu se vor stinge in veac, doar ca noi nu avem acces la ei, datorita pactelor si nevredniciei noastre.
Doamne ajuta spre luminarea a tot poporului, clerului si a tot omului din lume.
Da Doamne, sa te cunoasca tot norodul intru Duhul Sfant, mai ales eu pacatosul cel mai mare dintre toti.

Pregatirea Pentru Ceasul Mortii

PREGATIREA PENTRU CEASUL MORTII. Cum se poate invata… a muri?

De ajuns îţi este ţie harul Meu; căci puterea Mea întru neputinţă se săvârşeşte

Arhim. Varnava Iankos:

Din singurătate în comuniune

Citirea noastră evanghelică de astăzi se referă la tămăduirea demonizatului, atunci când Domnul nostru a cercetat ţinutul Gadarenilor (v. Luca 8, 26-39). Demonizatul nu avea casă, ci locuia în locuri pustii, în morminte, fără să comunice cu oamenii, până în momentul în care L-a întâlnit pe Domnul. Îndată ce l-a tă­măduit Domnul, continuă pericopa evanghelică, el s-a aşezat întreg la minte şi liniştit la picioa­rele Lui, cerându-I să-L urmeze în lucrarea Lui. Domnul însă îi spune să continue să trăiască în satul în care se afla şi să propovăduiască acolo câte lucruri minunate i-a făcut lui Dumnezeu. Continue reading “De ajuns îţi este ţie harul Meu; căci puterea Mea întru neputinţă se săvârşeşte”

Trezește-te

Prins ca într-un vis, o vrajă trupească.
Mă seacă cu năluciri ce-mi fac suflul ca de iască,
Mintea cade întru întuneric,
Și iar mă comport ca un nemernic!

O moarte! Ce dis de dimineață mă trezeai,
În stări de minunată candoare,
Ochii deschideam spre cer și soare.
Semnul crucii. Slavoslovire. Spre lupte mă duceai!

Dar iată moarte, ai fugit!
Și aducerea-mi aminte, s-a pitit!
Tu, ce mă îmboldeai spre Viață,
Te-ai ascuns un pic de a mea față!

Și vai mie, fără aducere-mi aminte de moarte,
Am uitat de Viață,
De rugăciune și de nevoință!
Și mă bălăcesc ca porcul, întru a doua moarte!

Trezește-te suflet uituc,
Suflete-mi adormit
Ieși din bezna păcatului
Și pururi rugi înalță Împăratului!

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 20.6

Fericit şi sfânt este cel ce are parte de învierea cea dintâi. Peste aceştia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El mii de ani.

Dragostea Care Închide Gura, Propria-ți Gură

Mă rog ca Domnul să vă dăruiască dragoste curată, care închide gura celui care o are şi nu-i dă voie să se prăbuşească în prăpastia osândirii, a grăirii-împotrivă, a clevetirii, a minciunii, a făţărniciei si a altor nenumărate rele pe care le naşte, prin limbă, lipsa acestei dragoste curate după Dumnezeu.

(din: Arhim. Efrem Filotheitul, “Poveţe părinteşti”, Editura Evanghelismos, 2015)