Sfaturi Din Scrisorile Duhovnicești Ale Sf. Nicon De La Optina

Ce facem când ajungem să ne comportăm ca niște animale, îngrozindu-ne și deznădăjduind de noi:

Nu deznădăjdui când vezi în tine feluritele ne­putinţe. Acest lucru depinde mult de stările prin care treci şi de nervii încordaţi. Rabdă-te şi pe tine! Să dea Dumnezeu să ţi se întărească puterile sufleteşti şi trupeşti! Despre sinucidere să nu-ţi îngădui nici cel mai mic gând! Alungă de la tine această cursă a vrăjmaşu­lui! Eu văd în tine dorinţa de a duce o viată creştinească bună, iar dacă aceasta există, înseamnă că sufletul tău este viu.

Diferența dintre duhovnic și sprijin duhovnicesc/stareț/povățuitor duhovnicesc:

Dar te sfătuiesc să-ţi alegi duhovnicul după aprecierea şi dorinţa ta, un duhovnic care să nu fie îndoielnic in ceea ce priveşte ortodoxia şi să-i mărturiseşti pacatele tale, adică să mergi la el numai pentru taina spovedaniei, fără să te apropii în mod deosebit de el, după cum ţi-am scris şi mai înainte. Să priveşti spovedania ca pe o taină, în care personalitatea duhovnicului nu are importanţă de prim rang, căci păcatele pot fi iertate la spovedanie de către orice duhovnic ortodox. Dialogul, îndrumarea şi sprijinul duhovnicesc sunt altceva. Pentru acestea nu poţi merge la oricine.Aşadar, copilaşul meu, ia-ţi inima în dinţi şi mergi la spovedit.

Cu privire la ceea ce ţi-am spus despre spove­danie, că nu este nevoie să te apropii de duhovnicul tau care nu ai deplină încredere, trebuie să înţelegi aşa: că poţi să-ţi mărturiseşti păcatele şi să primeşti dez­legarea lor de la orice duhovnic ortodox, căci orică­rui preot îi este dată puterea de a lega şi a dezlega păcatele. Iar pentru sfat în legătură cu treburile vieţii şi cu cele duhovniceşti te poţi adresa altei persoane, care chiar nu are cinul preoţesc. Multe asemenea cazuri au existat şi există. La Athos şi acum există ocârmuitori ai mănăstirilor mici (şi, prin urma­re, conducători ai întregii vieţi mănăstireşti), care nu au niciun cin preoţesc. Eu nu vreau să spun că sunt de acord cu o asemenea atitudine fată de duhovnic. Nu, eu văd acest lucru ca pe un fenomen foarte trist, atunci când nu poţi discuta cu duhovnicul la care tre­buie să alergi când ai nevoie. Taina se săvârşeşte, ier­tarea păcatelor se primeşte. La nevoie trebuie să ne mulţumim şi cu aceasta. De unde să luăm duhovnici sfinţi?

„Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios”!

Mie poţi să-mi scrii totul deschis, pentru uşu­rarea sufletului tău, deşi îmi cer iertare că nu-ţi pot răspunde degrabă.

Diferențele de obligații între mireni și monahi:

Dacă eşti mireancă traieşte printre mireni şi fă faptele lor…!” Aceasta trebuie înţeleasă aşa: fiecare fel de vieţuire creştină are virtuţile şi îndeletnicirile sale. Nu putem înţele­ge faptele celor care au un mod de viaţă diferit de al nostru. De exemplu, o mamă care are copii la sân, nu poate merge în fiecare zi la biserică la toate slujbele. Şi nici nu se poate ruga îndelung acasă.Acest lucru va provoca nu numai tulburare, dar este chiar un pacat, dacă, de exemplu, în lipsa mamei pruncul, fiind fără supraveghere, se va vătăma pe sine sau va face pozne atunci când va creşte. Ea nu poate renunţa de tot la avuţie de dragul nevoinţei personale, căci esle obligată să-şi întreţină şi să-şi hrănească copiii. Este datoare să-I facă lui Dumnezeu pe plac prin faptele specifice ei: prin răbdarea greutăţilor vieţii de familie, prin rugăciunea făcută după putere, prin milostenia făcută după putere, prin instruirea şi educarea copiilor, prin ţinerea posturilor, prin mersul la biserică în sărbători, prin depărtarea de cârteală, de cleveteală şi tot aşa. Astfel, depărtându-se de tot păcatul, şi mireanul, şi monahul, şi orice creştin poate dobândi în duh starea sufletească şi virtuţile creştine, care sunt necesare tuturor, de exemplu – smerenia, răbdarea, supunerea fată de voia lui Dumnezeu, inima nezavistnica, credinţa neîndoielnică, dragostea nefăţarnică şi altele. Căci creştinismul este unic, iar monahismul este doar cea mai înaltă manifestare a lui, dar nu separat de el. De aceea, cine nu este dator cu felurite lucruri si nu are obligaţii lumeşti determinate de poziţia sa, acela şi în lume poate fi aproape monah. 

 

Ce să faci când o persoană îți este antipatică.

Acum îţi voi răspunde la întrebările tale. Când ai faţă de cineva antipatie, sau răutate, sau supărări, trebuie să te rogi pentru acea persoană, indiferent dacă este vinovată sau nu. Roagă-te întru simplitatea inimii, aşa cum sfătuiesc Sfinţii Părinţi:

„Mântuieşte-o, Doamne, şi miluieşte-o pe roaba Ta (numele) şi pen­tru sfintele ei rugăciuni ajută-mă pe mine, păcătoasa!”.

Datorită acestei rugăciuni inima se linişteşte, chiar dacă uneori nu dintr-odată. Te poţi ruga aşa chiar dacă acest lucru se întâmplă în prezenţa oamenilor, fără vreo manifestare exterioară a rugăciunii, sezând, mergând, stând în picioare sau culcată – căci Dumnezeu Se uită la inimă. Şi, când vine această ispita, atunci să te şi rogi, fără să zăboveşti şi fără să ţii cont de loc, deşi, desigur, este mai bine să te retragi şi abia atunci să te rogi.

Unde Sa Fie Nadejdea?

Niciodata, copilasul meu, nu trebuie sa-ti pui nadejdea in om. Aceasta este o mare greseala, este o greseala fatala. Fara hotararea lui Dumnezeu omul nu te poate apara, nici mangaia. Trebuie sa randuiasca Dumnezeu. Fara ajutorul lui Dumnezeu omul este neputincios.

Ce faci când te clevetesc și te prigonesc?

Ia aminte la aceasta invitatie a Bisericii lui Hristos si incredinteaza totul voii lui Dumnezeu. Eu, desi sunt pacatos, totusi sunt monah si sunt al lui Dumnezeu si ma aflu cu totul in mainile lui Dumnezeu. La fel si tu – esti a lui Dumnezeu. Scrisoarea ta nu m-a tulbu­rat, ci chiar m-a mangaiat. Adu-ti aminte ce se spune in Sfanta Evanghelie:

„Vai voua cand toti oamenii va vor vorbi de bine”. 

Inseamna ca pe mine acest vai nu ma atinge daca unii oameni ma clevetesc si ma po­negresc. Caci si despre Hristos spuneau: unii ca este bun, iar altii ca nu este, ca insala multimile. Eu sunt pe deplin constient cand ma raportez la acest fenomen. Sunt convins ca, daca Domnul ingaduie, ma poate atinge orice rautate, umilire si necaz. Şi iarasi sunt convins ca, daca Domnul nu ingaduie, nimeni nu ma poate atinge nici cu un deget.

Despre Oameni Si Relatia cu Ei

Imi scrii ca nu ti-ai pierdut increderea in oameni. Trebuie sa crezi in Dumnezeu, iar oamenilor trebuie sa le dai doar ceea ce se cuvine, nici mai mult, nici mai putin. Fara oameni nu te poti descurca. Ţii minte ca ti-am povestit intamplarea din „Pasunea duhovniceasca”, cum Ingerul a spus ca lui Dumnezeu Ii place ca oamenii sa fie povatuiti tot de oameni. Dar oamenii raman totdeauna oameni. De aceea trebuie sa rabdam cu blandete si cu smerenie nedesavarsirea oamenilor, imprumutand de la ei, ase­menea unei albine intelepte, ceea ce este de folos, zidi­tor. Din Cuvantul lui Dumnezeu, din vietile sfintilor vedem ca nemultumiri, discutii, dezacorduri au existat si intre sfinti, chiar si intre apostoli, dar acest lucru nu i-a impiedicat sa fie vasele Sfantului Duh, nici pe cei ce veneau la ei sa obtina de la ei si prin ei zidire de suflet si mantuire. Cu atat mai mult trebuie ca voi sa rabdati neputintele noastre, „caci suntem oameni pacatosi”, oameni obisnuiti. Dar si prin noi puteti dobandi zidire de suflet si mantuire, folosindu-va de ha­rul lui Dumnezeu, care este prezent in tainele Bisericii si zidindu-va prin sfaturile noastre in cazul in care ele sunt intemeiate pe pura Ortodoxie si pe Cuvantul lui Dumnezeu.

Nu carti, copilasul meu, duhovniceste nu esti singura. Este pacat sa vorbesti asa. Vrajmasul este cel care te tulbura, ducandu-te chiar la gandul de a… Caieste-te pentru aceste ganduri ale tale, respinge-le! Rosteste macar de cateva ori pe zi din rugaciunile de seara rugaciunea aceea scurta: „Lumineaza ochii mei…”. Sa dea Dumnezeu sa nu pieri, ci sa te mantuiesti. Smereste-te, rabda totul, chiar si neputinta ta, nu renunta la calea mantuirii ca sa nu se intareasca si sa nu te biruie vrajmasul. Rabda totul! Vrajmasul nu va suferi statornicia ta si va pleca, vazand ca nu se poate intari asupra ta…

Despre scoala. Nu-ti pierde nadejdea. Nu pune pret pe ce spun oamenii care sunt straini de duhul nostru bisericesc. „Vai voua cand toti oamenii va vor vorbi de bine”. Indura totul! Poarta-te ca si inainte! Şi, cand se poate, cere-i directorului concediu. Ca sa eviti neintelegerile, poti sta de vorba cu el intre patru ochi, ca nu cumva sa te insele, nerespectandu-si cuvantul dat. Domnul sa te intelepteasca si sa oranduiasca totul spre mantuirea ta.

Fuga cea buna

Un frate a văzut un pustnic care mergea pe cale şi a alergat după el, dorind să discute cu el pentru folosul sau sufletesc. Pustnicul, văzând acest lucru, a fugit de el dorind să se ascundă. Acela a început să-l strige şi sa-i spună că aleargă după el pentru Dumnezeu. Cel ce fugea, însă, continua să fugă, strigând şi răspunzandu-i fratelui că şi el fuge tot pentru Dumnezeu. In această istorisire vedem că amândoi fugeau, de fapt, pentru Dumnezeu…

 

Despre Nadejde, Har Si Nevointa Cu Dreapta Socoteala

Aşadar, dacă tinzi spre monahism, lasă-te pe tine în voia lui Dumnezeu! Mă rog Domnului să îndrepteze calea ta către mântuire. Rugăciunea împreună cu lăsarea în voia lui Dumnezeu au făcut şi fac minuni, ceea ce este cu neputinţă fac să fie cu putinţă. De ace­ea mă rog pentru tine, ca duhovnic al tău, şi tu să te rogi – şi Dumnezeu va trimite mila Sa, fără îndoiala te va ajuta. Cum anume te va ajuta, nu-ţi pot spune căci mai departe nimic nu văd şi nu ştiu, dar cred şi ştiu că te va ajuta. Observ că ţi-ai pierdut nădejdea, din care pricină te socoteşti nevrednică de ajutorul lui Dumnezeu şi de iertare. Nu numai o dată ţi-am spus că, dacă gândeşti aşa, jigneşti iubirea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire. Niciun păcat nu poate birui bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu dacă noi ne căim pentru el şi cerem iertare. Nimeni nu te dispreţuieşte, ci îngerii lui Dumnezeu se bucură de mântuirea ta şi plâng atunci când eşti în deznădejde şi te îndoieşti de mila lui Dumnezeu.

Mi-ai mai scris că te-a tulburat grija mea pentru starea ta materială, pentru faptul că vei rămâne fără serviciu şi, prin urmare, fără salariu. Dar eu mă mir de tulburarea ta. Toate cuvintele şi exemplele pe care le-ai adus nu se potrivesc deloc aici. Nouă ni s-ar potrivi cuvintele cuviosului Ioan Scărarul:„A ne minuna de ostenelile acestor sfinţi este un lucru de laudă, a râvni la ele – este spre mântuire; iar a dori să devenim dintr-o data urmatorii vietii lor este un lucru nesabuit si cu neputinta de implinit“. (Cuv.4, 42)Şi batiuşka Varsanufie mi-a spus:

„Am vrea noi să lăsăm pântecele nostru dincolo de gardul schitului, dar nu putem – el rămâne tot cu noi”

şi, prin urma­re, şi trebuinţele sale rămân. Dacă noi am fi cuvioşii Antonie şi Macarie, am putea face faptele lor. Dar, pentru că nici măcar nu ne asemănăm cu ei,trebuie să pe conştientizăm neputinţa noastră şi să ne smerim, să săvârşim nevoinţa după putere. Căci din pricina lipsei de măsură sau a condiţiilor grele de viaţă unii au renunţat de tot la nevoinţa. Să mergem încet-încet catre mântuire, compensând lipsurile şi neputinţa cu mustrarea de sine şi alungând deznădejdea cea diavo­lească cu nădejdea în mila lui Dumnezeu, dar nicide­cum căzând în păcate de bunăvoie. Episcopul Ignatie Brianceaninov este, de asemenea, un om ieşit din comun şi de aceea nici cu el nu se pot compara toţi; dar şi despre el se poate spune că nu a putut trăi în anumi­te mănăstiri din pricina nevoii materiale şi a nepu­tinţei trupeşti, dând ascultare fără să vrea neputinţei omeneşti.

Prin aceasta eu nu vreau să te dezamăgesc şi să te las pradă grijilor privitoare la bunăstarea materială şi la belşug, nu – eu voiesc doar ca tu să mergi pe calea de mijloc, pe care Sfinţii Părinţi au numit-o împărătească. Ca tu să fii cumpătată şi înţeleaptă în năzuinţele tale şi să înţelegi că şi se poate şi trebu­ie să te îngrijeşti de cele trupeşti, dar nu „cu sufletul tău“, cum se spune în Evanghelie, căci în Evanghelie nu este interzisă orice grijă, ci numai aceea care aca­parează sufletul nostru şi nu îi dă voie să slujească lui Dumnezeu. Lucrarea pământului este o muncă cin­stită, binecuvântată de Dumnezeu, dar grija pentru ea ocupă tot timpul. Abia îşi strânge plugarul recolta, căci trebuie să semene şi să are pentru recolta din anul următor. Şi acest lucru trebuie să-l facă el, dar recolta trebuie s-o aştepte din partea Proniei lui Dumnezeu, căci ea, cu adevărat, depinde numai de Dumnezeu. Este clar pentru oricine se gândeşte la oameni, seceta, grindină, vânturi, viermi, lăcuste şi alte lucruri, care depind numai de Pronia lui Dumnezeu. După tot ce ţi-am scris şi ţi-am citat, cred că nu te vei tulbura şi vei înţelege pe deplin cum trebuie văzute grijile privitoa­re la viaţa noastră trupească.

Cuvintele Apostolului Pavel către Corinteni (1 Cor. 15, 10):

„Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt”

– trebuie înţelese astfel: Sfântul Apostol Pavel, uitându-se la viaţa sa dinainte, la faptul că fu­sese prigonitorul Bisericii lui Hristos, se socoteşte cel mai mic dintre apostoli, chiar călău, dar în acelaşi timp nu poate să nu vadă harul ce i s-a dăruit, pe care avându-l, s-a ostenit mai mult decât toţi apostolii. Şi iată ce spune: oricum aş fi fost eu înainte şi, poate, şi  acum, ca om, dar acum sunt ceea ce a făcut din mine harul lui Dumnezeu. Sunt apostol. Sunt propovăduitor şi mă ostenesc, dar înţeleg că toate acestea depind de harul lui Dumnezeu, care mi s-a dat, şi nu de persoana mea. Eu, personal, sunt nevrednic să mă numesc apostol. Aceste cuvinte ale apostolului au fost şi sunt repetate de mulţi. Am îndrăznit să le rostesc şi eu, căci înţeleg pe deplin – ca om sunt nimic, dar ca preot am în mine harul preoţiei şi lucrez aşa cum îmi dă harul acesta să lucrez.

Sfaturi Despre Spvedanie (autoanaliza excesivă și ferirea cu dreaptă socoteala de ispită și necazuri).

Mai adaug nişte extrase din opereleEpiscopului Ignatie Brianceaninov:

1. Nr. 211. Când omul îşi mătură camera, nu se ocupă cu examinarea gunoiului, ci îl face pe tot grămadă şi îl dă afară. Aşa să faci şi tu. Să spovedeşti toate păcatele tale la duhovnic şi atât, iar în judecarea lor nu te băga. Sfinţii Părinţi deseori le interzic acest lucru celor care nu se pot analiza corect pe ei înşişi. O asemenea analiză nu are rost, ea duce la slăbănogire şi neorânduială. Păzeşte-te de păcate, căieşte-te pentru cele săvârşite din pricina neputinţei şi a patimii, fără să-ţi îngădui ca în timpul pocăinţei să cazi în nedumerire şi deznădejde. Şi nu aştepta să fii fără de păcat.

Potirul lui Hristos. Vol. 1

1. Roagă-L pe Dumnezeu să depărteze de la tine orice năpastă, orice ispită. Nu trebuie să te arunci cu îndrăzneală în vâltoarea necazurilor (iar lipsa hranei este tot un necaz). Aici este vorba de mândrie si încredere prea mare în sine. Iar când necazurile vin singure – să nu te temi de ele…

 

 

 

sursa