Noi să ne păzim sufletul de robia patimilor. Prin aceasta îi vom birui pe cei ce ne-au necăjit.

Nu ne va fi greu să îndurăm cu răbdare nevoile şi să fim mai presus de mulţi în vremea necazului mai ales dacă ne vom gândi ce I-am făgăduit lui Dumnezeu şi ce nădăjduiam când am purces pe calea vieţii de filosofie. Bogăţii? Veselii? Bunăstare în această viaţă? Sau cele dimpotrivă: necazuri, rele pătimiri, strâmtorare, a suferi toate, a răbda toate în nădejdea bunătăţilor celor veşnice? Eu unul ştiu că pe acestea din urmă le aşteptam. Drept aceea, mă tem ca nu cumva să călcăm legămintele pe care le-am făcut cu Dumnezeu, de vreme ce nădăjduim într-una, dar căutăm a avea alta. Să nu ne lepădăm, deci, de botezul nostru, să îndurăm una, ca să ne învrednicim de cealaltă. Ne-au pricinuit necazuri cei care ne urăsc? Noi să ne păzim sufletul de robia patimilor. Prin aceasta îi vom birui pe cei ce ne-au necăjit. (Sfântul Grigorie Teologul)

Advertisements

Sa Luam Aminte

  • Facutu-ti-s-a ocara ca cinstea?
  • Paguba ta o socotesti ca pe o dobanda, sau pe straini ca pe rudeniile cele dupa trup, sau lipsa ca indestularea?
  • Forteaza-te sa fii intotdeauna fericit in inima si sa multumesti pentru tot
  • Da-mi, Doamne, rabdare in lupte
  • “Cu dragoste fa ascultarea, fara cartire, fara manie, fara lauda, fara rautate. Fii in toate calm, cu vorbire blanda. Nu judeca pe nimeni. Fa-te toate tuturor, de curvie fugi ca de sarpe, de manie fugi ca de leu, de lauda ca de diavol. Fugi, fugi de oameni, fii tacut in toate si strain tuturor, ca asa sa te poti bine ruga. Cugeta la moarte, ca de ea nu vei scapa. Rabda ispitele, ca ele te incoroneaza. Citeste, cugeta, scrie, roaga-te, toate fa-le cu dragoste, fara lene, fara plictiseala, ca sa-ti fie de folos. Iar in inima plangi neincetat”. (Parintele Ioanichie Balan)
  • Orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart … este un pacat si o spurcaciune (Parintele Steinhardt)

Despre necazuri I

Staretul Nicon de la Optina:

Omul ales de Dumnezeu se cunoaste prin fatpul ca i se trimit necontenit necazuri si intristari. “Intru ostenelile oamenilor nu sunt si cu oamenii nu vor lua batai. Pentru aceasta a cuprins pe ei mandria lor pana in sfarsit, imbracatu-s-au cu nedreptatea si cu paganatatea lor” (Psalmul 72, 5-6). Trebuie sa traim in osteneli si scarbe, trebuie sa primim rani.

Pateric:

Zis-a un batran: de-ti va veni boala, sa nu te scarbesti! Caci daca vrea Stapanul sa patimesti cu trupui, tu cine esti de te necajesti? Oare nu El poarta grija de tine in toate? Sau fara Dansul traiesti? Rabda, si roaga-l pe El, sa-ti dea cele de folos! Aceasta este voia Lui, si deci sezi cu indelungata rabdare si mananca din milostenie!

Pateric: 

Un batran oarecare deseori se imbolnavea. In cursul unui an s-a intamplat sa nu fie bolnav; batranul se mahnea foarte mult din aceasta pricina si plangea zicand: “M-a parasit Dumnezeul meu si nu m-a cercetat”.

Sbornicul:

Un suflet înălțat și tare nu deznădajduieste la orice nenorocire. Viata noastră e ca o casă de încercari și de torturi; însă sa nu ne îndepărtam de Domnul, pana cand nu va porunci el celor ce ne chinuie să ne lase și până când nu vom fi inviorati ( făcuti vii) prin răbdare și o nepatimire tare.

Arsenie Papacioc:

Suferinta, singura catedra de teologie.