Când omul mediocru se cred perfect, devine un om de nimic. Mândria lucrează în sufletul lui, împănându-l cu prostie.
Dacă nu există conștientizare a unice-i și reale-i neputințe a omului acesta este damnat să creadă că este cineva.
Și acest cineva devine un nimic otrăvitor, funcționând precum mărul otrăvit – frumos la arătare, la miros, la gust, dar vai ucigaș în esența sa.
Astfel de mere otrăvite sunt cu duiumul în societate și au toate formele, culorile și miresmele. Sunt la tot pasul și în orice tagmă socială.
Aceste mere otrăvitoare te atrag prin vorbe care rezonează cu starea ta interioară, urmând pe urmă să-și depene încet otrava când nu te aștepți.
Singurul mod prin care se pot identifica este după rod. Adică, dupa fapte și realizări.
Când vei observa că una zic și alta fac, deci sunt ipocriți și fățarnici, adu-ți aminte de vaiurile adresate de către Domnul Nostru Iisus Hristos fariseilor și cărturarilor (MATEI Cap. 23).
Iată cine are toate atuurile să fie un măr otrăvit – cărturarul. Adică omul care are carte, care are școală, diplome, stăpânește arta cuvântului, oratoria, scrisul, comunicarea, persuasiunea – în cuvinte moderne, este „influencer”!
Trăim și în prezent vremurile evanghelice – mulții cărturari ai societății noastre și-au dat mâna să ne lege sarcini grele, cu anevoie de purtat în care nici nu cred și bineînțeles nici nu pun degetul să le miște.
„Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.”
Exemplu: în timp ce băgăm poporul cu forța brută în casă, trimitem sclavii la cules sparanghel. În timp ce impunem măști, dăm bairame în instituțiile publice, în timp ce ne dăm mari apărători ai democrației ne schimbăm direcția în funcție de noile ordine și așa mai departe.
Iar cărturarii ce fac? Au cuvântul aprobator, aplaudator sau în cel mai bun caz moale – iar după cum bate vântul se întorc și-l reîntorc. Nu amendează corect și coerent abaterile. Abateri care tot cresc și tot pun lațul pe popor și copii poporului.
Cu toate aceastea, să nu deznădăjduim după ce am gustat din toate merele stricate, căci la Dumnezeu este dreptate:
„Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?”
Și după ce ne-am scârbit să tot gustăm din merele otrăvitoare, să ne aducem aminte de cuvintele Domnului din Vechiul Testament (Ieremia 17,5-8):
Aşa zice Domnul: “Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul.
Acela va fi ca ierburile pustiului şi nu va vedea când va veni binele, ci va locui în locurile arse ale pustiului, în pământ neroditor şi nelocuit.
Binecuvântat fie omul care nădăjduieşte în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul,
Deoarece acesta va fi ca pomul sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile pe lângă râu şi nu ştie când vine arşiţa; frunzele lui sunt verzi, la timp de secetă nu se teme şi nu încetează a rodi.”
Deci iată, cum în vreme de secetă scapi de arșiță și teamă, ba chiar rodești – nădăjduind în Domnul!
Eu Sunt De Vina 