Ultima Scrisoare A Soldatului De Pe Front

Ioan era cufundat in noroi, intr-un sant. Deasupra lui zburau obuzele cu un zgomot asurzitor. Avea la el o bucata de hartie si gasi o pana de porumbel printre moloazele spulberate. Se apuca sa scrie.

Draga mea, acestea sunt ultimele mele cuvinte pe care ti le mai pot asterne pe hartie. Deci acestea sunt si crezul ultim spre care m-a indreptat viata.

In acest crez vreau sa-ti spun ca te iubesc si ma bucur ca ne-am intalnit. Ma bucur caci chiar daca am fost la distanta, ai fost lipita de mine si nu m-ai ispitit ca cealalta. Tu mi-ai fost viata. De tine ma bucur ca m-a lipit Dumnezeu si ca prin tine m-a adus la viata. Cand iti scriu aceste randuri, stiu ca suntem atat de aproape si totusi atat de departe. Si mai stiu ca dupa ce ma voi desparti de tine pe veci, te voi uita si voi da slava Domnului caci prin tine am ajuns la El.

Ma bucur ca n-am cunoscut viata prin cealalta, care ma ispitea si m-ar fi dus la moarte. Dar prin tine, viata mea devine pe lumea vesniciei viata celeilalte. Iti multumesc ca te sacrifici pentru mine, sa pot trai in slava cealalta, in vecii vecilor. Stiu ca poate la prima vedere, aceasta nu pare a fi o scrisoare de dragoste, dar stiu ca si tu stii ca asa trebuie sa fie lucrurile. Tu aici mi-ai fost povata, avva, indreptare, iertare si vesnic aducatoare aminte a celor bune, a vietii si a mortii. Pentru nimic in lume nu regret ca in aceasta viata te-am avut pe tine si pentru nimic in lume nu as dori ca lucrurile sa fie altfel. Daca as fi avut-o pe cealalta nu as fi putut s-o duc, ci mai rau, m-as fi cufundat pe veci in tine. Iar tu cu mine pe veci nu facem casa buna. Ci facem casa perfecta doar in aceasta viata trecatoare. Tu esti bulbul vietii mele in care eu ma coc, ma dospesc si ma inalt. Daca mi-ai fi fost floare as fi devenit pamant in cealalta viata. De aceea ma bucur ca nu am avut acum floarea, ci am avut doar pamantul. Pamantul mocirlos, in care bobul cand cade da roada.

Trebuie sa ma opresc aici cu scrierea. Ii multumesc Domnului pentru tine bulb de roua si maica fertila, ce lumea nestiutoare te numeste boala, saracie si necaz. Cat despre cealalta, numita sanatate, iata ma bucur ca ajung la tine pe vecie, prin Domnul si prin bulbul de roua ce mi-a fost dat. Caci doar omul curatit de pacat e sanatos, si-si poate lua patul sa umble intru fericire, pururea lipit de Dumnezeu.

Ioan fu gasit de camarazii sai cu scrisoarea pe piept. In genunchiul ranit statea dreapta si infipta o pana de porumbel. Scrisoarea gasita avea cerneala rosie. In departare vazura un barbat vioi cu mantie rosie si cu haina azurie ce se confunda cu cerul, care parca urca in zbor spre rasarit.

Sa Luam Aminte

  • Facutu-ti-s-a ocara ca cinstea?
  • Paguba ta o socotesti ca pe o dobanda, sau pe straini ca pe rudeniile cele dupa trup, sau lipsa ca indestularea?
  • Forteaza-te sa fii intotdeauna fericit in inima si sa multumesti pentru tot
  • Da-mi, Doamne, rabdare in lupte
  • “Cu dragoste fa ascultarea, fara cartire, fara manie, fara lauda, fara rautate. Fii in toate calm, cu vorbire blanda. Nu judeca pe nimeni. Fa-te toate tuturor, de curvie fugi ca de sarpe, de manie fugi ca de leu, de lauda ca de diavol. Fugi, fugi de oameni, fii tacut in toate si strain tuturor, ca asa sa te poti bine ruga. Cugeta la moarte, ca de ea nu vei scapa. Rabda ispitele, ca ele te incoroneaza. Citeste, cugeta, scrie, roaga-te, toate fa-le cu dragoste, fara lene, fara plictiseala, ca sa-ti fie de folos. Iar in inima plangi neincetat”. (Parintele Ioanichie Balan)
  • Orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart … este un pacat si o spurcaciune (Parintele Steinhardt)